luni, 29 decembrie 2025

29.12.2025

 Luni 29 decembrie 2025


Da, scriu cand sunt trista, cand sunt dezamagita, atunci imi vine sa scriu  atunci am inspiratie.

Am visat la intalnirea asta de 2, 3 luni, nu stiu exact cat timp a trecut... stiam ca vreau sa te vad si imi inchipuiam cum o sa te  strang in brate, pt ca asta imi doream din tot sufletul. Dar ... nu se va intampla asta, nici acum si probabil nici altadata. Stii dezamagirile cele mai mari sunt produse de asteptarile tale, care uneori sunt prea mari, visele tale, si dorintele tale care nu reflecta mereu realitatea. 

Dar,da, am sperat, asa cum sper mereu, am crezut, chiar daca acum ma face sa sufar asta, cine as fi eu daca nu as spera si nu as crede?! Nu as mai fi eu..

Adevarul este ca te-am inteles si nu te-am inteles..Oricat as vrea, eu nu te pot ajuta daca tu nu vrei sau nu poti. Adevarul este ca e al naibii de greu sa intelegi, sa stai, sa speri, sa crezi, sa vrei, adevarul este ca nu esti pregatit acum pt asta, poate ca nu ne-am ales momentul bun, poate ca nici atunci nu era momentul potrivit si nici acum nu este..poate va fi alta data..sau poate nu va fi deloc.

Poate ca ne-am  reintalnit pentru ca avem amandoi ceva de rezolvat, toate intalnirile sunt o lectie, sau au un scop...

Poate cel mai vindecator lucru ar fi sa iti dau block, sa trec peste, sa nu mai vorbim, sa nu mai fie nimic... oricum nu cred sincer ca o sa ne vedem prea curand.. apropierea asta desi o vrei, te sperie inevitabil..si nu lupti cu teama asta... 

E ca un cerc , ne apropiem, ne departam, apoi e pauza, apoi apropiere si tot asa. Nu ne face bine, nici mie , nici tie... sunt pierdute sentimente, promisiuni, sperante, vise...

Cand am inceput sa scriu acesta postare, eram hotarata si  inainte de asta,  ma gandeam sa iti dau block, acum insa  nu sunt sigura,  parca nu mi-ar face nimic bun, dar parca nici sa vorbim nu imi face nimic bine.. ma lasa sa sper ca dupa aia sa simt cum cineva imi da in cap..


19 40 si ceva de minute..

scriam mai devreme ceva ce inevitabil s-a intamplat...poate ca am anticipat asta, poate ca  voiam asta..cert este ca nu mai vorbim.

Acum cand scriu este 01:51 nu am ajuns de mult acasa dar am vrut sa scriu, simteam asta.

Am iesit sa nu stau singura si sa ma simt mizerabil. 

M-a durut tare ca a aruncat cu vorbe dure in mine, eu incerc din rasputeri sa nu fac asta, si am incercat din rasputeri acum sa ma port cu manusi,  sa imi domolesc tonul, sa inteleg mai mult, sa nu ma supar, sa trec peste, sa merg mai departe,  sa nu o iau personal, sa fac lucrurile sa functioneze, sa inteleg un om  care cateodata nu se simte cel mai fericit, care cateodata vb incontinuu cu mine ca si cand sunt numai eu in viata lui, si alteori nici nu exist.. ca intr-un final sa arunce cu vorbe in mine, sa imi zica toata lucrurile rele care nu au legatura cu mine, sa ma faca vinovata doar pe mine cand suntem amandoi..

Sa aud ca de fapt sunt acra, amara, si eu sa nu zic niciodata nimic urat despre el , cand,  cateodata l-as injura efectiv. 

Da! mi-a fost frica, de asta m-am retras cand trebuia sa finalizam ideea cu plecarea, frica, frica ca ceva o sa se intample si nu o sa se mai intample, ca nu o sa ne mai vedem,frica ca nu o sa fiu multumita, da, am dat inapoi, frica ca i se ppoate intampla  ceva mamei, frica, teama,  dar dorinta mea era tot acolo,  ca daca nu era de la inceput nu ne mai aflam aici, poate inca vorbeam.Teama, si frica, si am facut un pas in spate, poate ca da, poate ca nu trebuia sa imi fie frica dar pt un moment asta am simtit...dar nu am fost acra nicio secunda, am fost poate cea mai dulce si blanda versiune a mea.

Acum 5 ani,sau 4 , ti-am luat cadou de ziua ta ,acum iti luasem de craciun,  doar ca de data asta nu o sa  ti-l mai dau peste 5 ani...

Stiu ca o sa imi fie dor sa vb cu tine, chiar si fara sa ma gandesc la tine ca la cineva pt care simt ceva, sa vorbesc atatea cu un prieten bun care imi da sfaturi si imi spune ce e bine si ce nu, pt ca orrice om are nevoie de asta, care ma critica, si ma trezeste la realitate,  care ma face sa rad si sa imi treaca supararea...

Te-am vrut atat de mult incat am ajuns cumva sa nu te mai doresc acum, o sa imi para rau,dar nici de data asta nu e vremea noastra se pare.

Mai stii cand mi-ai facut cu mana pe peronul ala de tren? Pare ca atunci a fost ultima oara, am imaginea ta in minte...

Iti sunt recunoscatoare pt toate lucrurile pe care le-am invatat cu tine, orice om pe care il intalnesti se zice ca e o lectie si ca v-ati intalnit sa invatati ceva, si cu  cat e mai dureros cu atat lectia e mai buna.. m-a durut acum mai mult ca atunci, 

M-ai ranit..... cand eu am vrut doar sa te inteleg...

M-ai ranit.. 

 dar mi-as dori sa ne vedem cand suntem calmi, cand suntem vindecati, eu sa iti dau cadoul, sa bem o cafea, sa te invit la mine, si sa stiu si sa simt ca suntem bine,poate nu impreuna neaparat, cat si separat, dar sa fim bine si fericiti, caci asta imi doresc din suflet pt tine, sa fii bine, tu cu tine pt inceput, sa fii bine, sa fii cu adevarat fericit. 

Inca tin la tine..poate candva nu o sa o mai fac..



(D.c )

sâmbătă, 27 decembrie 2025

dor

     Si da, imi e dor ...zilele astea mai mai mult ca pana acum..m-a  cuprins un dor mare, si simt ca as vrea sa te vad, sa te sarut, sa te imbratisez  tare, sa dorm cu tine, sa rad cu tine, sa ma contrazic cu tine, sa bem , sa radem de prostii.. 

Mi-ar placea sa ma uit la tine, sa fiu aproape de tine...

Mi-ar placea sa ne vedem, asta imi doresc..


d.c.

luni, 22 decembrie 2025

vineri, 5 decembrie 2025

Imnul celor care au iubit


 


<3

Chiar asa e, trece timpul atat de repede, si ar trebui sa faci ceva cu el. Ar trebui sa spui ce simti, ce crezi, ce vrei, cum iti e, cum te face sa te simti, ca esti vesel, fericit, trist.

Cata iubire poata sa incapa intr-un singur sarut?


(D.c )

duminică, 26 octombrie 2025

sâmbătă, 4 octombrie 2025

stiu ce vreau.

 Desi totul  parea asa frumos si sigur, parea chiar prea frumos sa fie adevarat , s-a rupt. Nu o sa mint, cautam partea aia rea , cautam partea urata din frumos, pt ca am invatat ca nu poate fi totul asa frumos, poate sunt mai negativa, ar zice unii, sau poate doar realista.Si, s-a intamplat, am ajuns acolo unde ma gandeam ca vom ajunge, la final, la cearta care ne-a facut sa nu mai vorbim.

Pana la urma am spus ce imi doresc, clar si raspicat, fara sa accept altceva, dorintele mele si ceea ce vreau conteaza , conteaza f mult pt mine, ar trebui sa conteze si pt omul cu care vreau sa fiu, sa imi impart visele, viata,  necazurile si fericirile.Nu vreau prea mult, si nu cer prea mult, cer exact cat merit si cat se poate.

M-am gandit ca am fost poate prea dura, prea rea, poate l-am speriat, poate eu sunt de vina? Chiar asa?

Nu, nu sunt de vina cu nimic, pt nimic.

Nu trebuie sa iti lasi planurile deoparte pt nimeni care nu este dispus sa ajunga la un compromis, la o cale de mijloc,pt ca, chiar exista cale de mijloc daca vrei si iti pasa!Dar ..daca nu vrei, nu ai , nu se poate e raspunsul.Si..poate asa e mai bine,poate e mai bine mai devreme decat prea tarziu, poate sunt binecuvantata ca s-a intamplat asa, si acum, si nu mai tarziu.

Poate m-am maturizat si nu mai sunt dispusa sa accept orrice, poate trebuie sa spunem clar si tare ce vrem, si ce acceptam si ce nu.Si poate cine ne e destinat o sa vina dupa noi , o sa ne ia de mana si o sa accepte un compromis, pt noi, pt ca ne vrea, pt ca, contam in ochii acelei persoane, si pt ca nu vrea sa ne piarda.

Nu, nu visez, asa stau lucrurile pt mine in lumea mea, in lumea in care eu traiesc si pe care o vreau.

Eu te vreau pe tine, daca si tu mai vrei, si daca esti dispus sa construim impreuna.

Daca nu, eu merg mai departe,asa e cel mai bine pt mine.Eu sunt personajul principal in viata mea, nu altcineva.


joi, 2 octombrie 2025

viata.

 Viata este despre  alegeri...toata viata unui om este compusa din alegeri, din cele pe care le faci si cele pe care nu le faci.Cat de sigur esti pe tine si pe ratiunea ta, sau de cat de mult iti asculti inima, cat de multa incredere ai in tine, in simturile tale, si cat te avanti in necunoscut.Cat de mult esti dispus sa risti pt fericire, pt respect, pt iubire.

Respect.. respectul cred ca trebuie sa vina primul intr-o relatie, respectul pt tine , pentru partener, pt tot ce vrei sa construiesti.Respectul sa te alegi pe tine inainte de altii, sa stii cat meriti si cand e cazul sa lasi de la tine. Dar daca nu ai respect nu ai nimic, nu poti incepe nimic, nu o sa fii fericit, sau multumit, sau apreciat.

Ma gandesc la o discutie pe care am avut-o... care zicea ca trebuie sa te respecti, si ca trebuie sa ii lasi in urma pe cei care nu te las, sau pe cei care nu te pun mai presus de ei, si poate asta inseamna rautate, putina rautate, sau realism.. Oricat de mult ai suferi dupa cineva, mai bine asa, decat sa suferi mai mult timp alaturi de un om care nu e pt tine, care nu e omul tau. 

Ma  simt schimbata, parca mai matura, sau mai inteleapta, sau cu mai mult respect fata de mine, desi realizez ca este o schimbare buna pt mine, e greu si asa, pe o parte cu lacrimi in ochi dar in  gand imi zic ca trebuie sa fiu puternica, si sa merg mai departe... Tu esti primul in viata ta.Trebuie sa te iubesti, sa te apreciezi, sa stii cand sa spui stop si cand sa  lasi de la tine, dar niciodata nu te calca pe tine in picioare pt altcineva, oricat de mult ai iubi acea persoana.Persoana aia nu o sa te aprecieze mai mult , nu o sa te iubeasca mai mult, te va lua pe zi ce trece ca un obiect garantat, pe care il poate avea, va profita de naivitatea, bunatatea, si dragostea ta, voit sau nevoit.

Si dragostea ta va fi un lucru comun, va fi subapreciat, va fi  calcat in picioare.

Dragostea ta ot altcineva e cel mai de bun pret pe care il poti daȘ grija, dragoste, intelegere, compromis, nu e asta un semn sau mai multe ca dragostea e totul? 

Nu te multumi cu putin cand poti avea totul, sau macar aproape de el.


Probabil o sa fiu rea, probabil o sa sufar, dar merit o poveste frumoasa, reala, sincera, si merit tot ce vreau si tot ce cer.

Asadar, fii bun ...